Muzeul Enescu îşi va recăpăta strălucirea printr-un amplu proces de consolidare şi restaurare

Cristina Andrei, directorul general al Muzeului Naţional „George Enescu”, a declarat însă, pentru MEDIAFAX, că lucrările de consolidare şi restaurare a Palatului Cantacuzino nu pot fi demarate înainte de organizarea licitaţiei de care se îngrijeşte Unitatea de Management a Proiectului (UMP), afiliată Ministerului Culturii, pentru stabilirea firmei de construcţii ce se va ocupa de proiect.

„Trebuie întâi să fie scos la licitaţie proiectul pentru a stabili firma care se va ocupa de reabilitare, dar, în acest sens, Unitatea de Management a Proiectului de pe lângă Ministerul Culturii se ocupă de formalităţi. Este nevoie, din câte am înţeles de la UMP, de un aviz, apoi proiectul va fi scos la licitaţie, pe urmă va dura încă nişte luni, conform legii, în orice caz, cel mai devreme, dacă ar fi să adunăm lunile, spre vară, în al doilea semestru, vor începe lucrările. Lucrările sunt complicate, pentru că este vorba despre Palatul Cantacuzino, care este clădire de patrimoniu. Este vorba de restaurare şi reabilitate, deci o lucrare complexă”, a explicat Cristina Andrei.

• Test de cultură generală. Cum sunt stabilite cursurile valutare?
• Povestea desprinsă din cărţi a îndrăgitului Petre Ispirescu. Nu a făcut niciun an de şcoală, a…

În acest context, Cristina Andrei a afirmat că nu există încă o strategie în ceea ce priveşte închiderea Muzeul Naţional „George Enescu” pe parcursul lucrărilor de restaurare, dar că natural ar fi ca reabilitarea să înceapă întâi în clădirea Casei Memoriale „George Enescu”, care se găseşte în spatele Palatului Cantacuzino, de pe Calea Victoriei, numărul 141, precizând totodată că muzeul ar trebui închis în etape şi pe secţiuni.

„Până n-o să vină echipa de constructori pentru a vedea împreună cum va fi demarat proiectul, nu ştim dacă şi cum vom închide muzeul. Mai avem două sedii, la Sinaia şi Tescani, deci vom avea activitate, vom ieşi cu activitatea în alte locuri, la partenerii noştri, vom funcţiona într-un fel, sigur, mai de restrişte, precum ‘haiducul în codru’. Concret, nu ştim cum vom pune la cale proiectul, deocamdată. Am vrea să închidem muzeul pe secţiuni, dar nu ţine numai de noi, ci de echipa de construcţii şi de termen. Mi se pare că într-un an şi jumătate trebuie să termine lucrările, astfel sunt restrânşi din punctul de vedere al termenului şi dacă au capacitatea de lucru, s-ar putea să atace ambele clădiri. Avem două clădiri, Casa Memorială şi imobilul principal, Palatul Cantacuzino. Minunat ar fi să înceapă lucrările la Casa Memorială, apoi să ne mutăm în palat, ne înghesuim şi funcţionăm pe spaţiile existente. În proiectul de reabilitare sunt prevăzute spaţii alocate birourilor, deci noi spaţii, unde am putea să ne mutăm, inclusiv o sală media unde se pot desfăşura activităţi. Casa este mai mică şi mai dărăpănată, lucrările de restaurare sunt acolo urgente. Detalii se vor stabili, repet, cu firma care va câştiga licitaţia. UMP derulează toate ‘ostilităţile’ în acest sens”, a explicat Cristina Andrei.

Totodată, directorul Muzeul Naţional „George Enescu” afirmă că proiectul de restaurare este cert şi că nu crede că va suferi amânare, deoarece Ministerul Culturii a anunţat oficial că reabilitarea Palatului Cantacuzino este o prioritate strategică a anului 2016.

„Am înţeles că lucrările de reabilitare sunt o prioritate, deci nu cred că se pune problema unei amânări. În principiu, este prioritar şi proiectul va fi demarat anul acesta. Noi încercăm să rezistăm în clădirile în care ne desfăşurăm activitatea în prezent, dar ar fi bine că lucrurile să se urnească. S-a refăcut, însă, proiectul anul trecut, s-a accelerat”, a mai afirmat Cristina Andrei.

„Clădirea o să arate cu totul altfel, îşi va recăpăta strălucirea unui palat de o asemenea dimensiune şi frumuseţe. Vom reface expoziţia permanentă la standardele secolului în care ne aflăm. Îmi doresc o expoziţie George Enescu modernă, nu la nivelul anilor ’90, cum este acum. Dar acesta este un alt pas, care înseamnă o altă investiţie. Trebuie întâi să pornească lucrările acestea, care sunt cele mai importante. Muzeul va câştiga, în imagine, ca activitate. Altfel vin vizitatorii într-o clădire care străluceşte, care e curăţită, dichisită, restaurată, e un plus pentru noi, că să nu mai vorbesc de Casa Memorială, care arată deplorabil. Dar suntem optimişti, credem că anul acesta lucrările vor începe”, a concluzionat Cristina Andrei.

Reabilitarea Palatului Cantacuzino care găzduieşte Muzeul Naţional „George Enescu” se află printre priorităţile strategice ale Ministerului Culturii în anul 2016. În acest sens, în luna ianuarie, Ministerul Culturii a anunţat că în acest an vor fi demarate lucrările de consolidare şi restaurare la Muzeul Naţional „George Enescu” – Palatul Cantacuzino.

Valoarea investiţiei, ce cuprinde lucrările de proiectare şi de execuţie, alocată prin Acordul-cadru de împrumut cu Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei, este de 8.377.500 de euro, fără TVA, sumă făcută publică de Unitatea de Management a Proiectului şi pe care directorul Muzeului Naţional „George Enescu”, Cristina Andrei, a confirmat-o pentru MEDIAFAX.

„Clădirea va fi supusă unui amplu proces de relevare, cercetare şi analizare, revizuire, restaurare şi refacere a tuturor componentelor şi detaliilor arhitecturale, de la soclul clădirii până la învelitoarea din tablă de zinc, tâmplărie din lemn sau metalică la uşi şi ferestre, pardoseli şi tencuieli. Prin lucrările executate în anii ’90 ai secolului trecut (arhitectură, structură, instalaţii) nu s-au eliminat toate deficienţele de care suferă clădirile şi incinta. Astfel, lucrările de componente artistice au rămas în totalitate nerezolvate. Întrucât faţadele, volumetria spaţială interioară cu decoraţia în stucatură şi pictura murală constituie valoarea arhitecturală a monumentului, lucrările de consolidare se vor executa fără afectarea lor”, conform informaţiilor publicate de Unitatea de Management a Proiectului.

Totodată, potrivit UMP, durata maximă estimată a lucrărilor de execuţie este de 26 de luni calendaristice.

„Suprafeţele câmpurilor, finisajelor şi componentelor ornamentale de toate categoriile au întreruperi în continuitate, escoriaţii, carii, decolorări cauzate de poluare, desprinderi periculoase de pe stratul suport. Toate acestea pun în pericol integritatea construcţiei atât la nivelul finisajelor, cât şi al materialelor-suport. Din cauza neîntreţinerii continue a învelitorii şi accesoriilor acesteia, sunt zone întregi din astereală, şarpantă şi planşeu din lemn deteriorate, cu influenţe negative asupra componentelor artistice. Totodată, se observă un nivel ridicat al umidităţii în pereţi ce a provocat deteriorări substanţiale ale faţadelor şi interioarelor. La subsol sunt infiltraţii puternice care au afectat cea mai mare parte a acestor spaţii. La interior, pardoselile prezintă uzuri în zonele intens circulate, iar la subsol, fisuri în toate direcţiile. Tâmplăria interioară, inclusiv feroneria, prezintă degradări ce pun în pericol calitatea funcţională şi aspectul estetic”, precizează UMP, motivând, astfel, necesitatea lucrărilor de restaurare.

Un monument istoric şi de arhitectură de valoare naţională şi universală înscris în Lista Monumentelor Istorice, având codul B-II-m-A-19869, Palatul Cantacuzino a fost inclus în anul 2007 pe lista monumentelor Patrimoniului European, fiind una dintre cele mai frumoase clădiri din Bucureşti.

Palatul Cantacuzino este situat pe amplasamentul unei vechi case a familiei Cantacuzino. Ctitor, iniţiator şi realizator este Gheorghe Grigore Cantacuzino, denumit „Nababul”, unul din cei mai bogaţi români de sfârşit de secol al XIX-lea şi început de secol al XX-lea şi mare om politic (fost primar al Capitalei, ministru de Finanţe, preşedinte al Senatului, prim-ministru, şef al Partidului Conservator).

Palatul Cantacuzino este realizat între anii 1898-1900, după proiectul arhitectului I.D. Berindei, împreună cu deosebiţi colaboratori precum G.D. Mirea, Costin Petrescu, Arthur Verona, Nicolae Isidor Vermont pentru picturile monumentale, Frederick Stork şi Emil Wilhelm Becker pentru sculpturi şi Casa „Krieger” din Paris pentru decoraţia interioară, tapiserii, candelabre, lămpi, vitralii etc.

Palatul era recunoscut în Bucureştiul de altădată prin marile baluri pe care Mihail G. Cantacuzino împreună cu Maruca le organizau aici. Seratele şi audiţiile muzicale, la care George Enescu era un obişnuit, erau renumite şi se bucurau de prezenţa numelor sonore din aristocraţia română şi străină. Ansamblul mai conţine în incintă, o clădire de locuit şi două corpuri anexă (foste grajduri, garaj, beci, crematoriu, gunoi, magazii).

În anul 1913, după moartea lui Gheorghe Grigore Cantacuzino, palatul revine fiului său, Mihai G. Cantacuzino şi soţiei acestuia, Maria Rosetti-Tescanu (Maruca), iar în 1929, la moartea lui Mihail G. Cantacuzino, conform testamentului, rămâne în proprietatea soţiei sale, Maruca. În 1939, Maruca se recăsătoreşte cu George Enescu (locuind pentru scurt timp, 1945-1964) în casa din spatele palatului. În anii 1940, palatul a adăpostit sediul Preşedinţiei Consiliului de Miniştri. Apoi, din 1947, a găzduit Institutul de Studii Româno-Sovietice.

După moartea lui George Enescu, în 1955, soţia sa a lăsat, prin testament, palatul şi clădirile anexe muzeului dedicat memoriei marelui nostru compozitor, astfel că din 1956, aici funcţionează Muzeul Naţional „George Enescu” şi Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România. Din cauza duratei de exploatare de peste 100 de ani, este evidentă o degradare generală la toate categoriile de lucrări interioare şi exterioare, fiind grav afectată imaginea arhitecturală şi artistică, precizează Unitatea de Management a Proiectului, din subordinea Ministerului Culturii.

Sursa: Mediafax